Poarta Mare a cetății Tomis

Relevanța valorii fabuloase a acestui vestigiu arheologic, vechi de peste 1700 de ani, nu poate fi combătuta decât prin argumente legate de dezinteresul instituțional/comunitar în vederea punerii sub semnul întrebării și al hazardului ipotetica menire de identificare a acestuia cu orașul nou modern. Cu alte cuvinte, dacă pe cetățenii orașului, ori pe reprezentanții acestora, locali sau naționali, nu îi interesează, de ce ar trebui să ne pese vizavi de prezervarea, consolidarea, reconstituirea și într-un final punerea în circuit urban a unui astfel de spațiu remarcabil?

Poarta Mare a cetatii Tomis

În cele ce urmează, răspundem la această întrebare, importanța patrimonială a sitului arheologic putând fi privită atât din perspectivă istorică dar și din perspectivă de dezvoltare urbană în folosul real al întregii comunităti prezente și pentru generațiile următoare.

Datorită dezvoltării din perioada sec II – III d.H., în cetatea Tomis devine necesară ridicarea unui nou zid de apărare cu trei căi de acces, dintre care, principala poartă de intrare în metropolă se situează în nordul promontoriului înspre malul nord-vestic al peninsulei unde urma să se constituie capitala provinciei romane Scythia Minor pentru aproximativ 300 de ani (sf sec III – sf sec VI).

În perioada timpurie bizantină s-au realizat permanent lucrări de consolidare, mai intense in timpul împăraților Constantin Cel Mare dar, mai ales, în timpul lui Iustinian.

Cu prilejul pătrunderii in Peninsula Balcanică a triburilor proto-bulgare, în a doua jumătate a sec VII, se consemnează arheologic și o încetare a existenței urbane a metropolei bizantine, zidurile intrând într-un proces lung de distrugere sub influența factorilor naturali dar mai ales ai celor antropici. 


În 1837, ofițerul prusac Von Vincke, în cadrul unei misiuni de ridicări topografice în slujba Marii Porți Otomane, realizează o hartă a zonei în care se identifică și zidul roman târziu. În 1854, cu ocazia declanșării războiului Crimeii, căpitanul englez al vasului Spitfire, Spratt, în cadrul unei misiuni de recunoaștere a zonei, menționează “pereții masivi ai unei epoci romane”, care “au închis, la un moment dat, vârful peninsulei, fundațiile lor fiind vizibile în mai multe locuri”.

După războiul Crimeii, în baza unor concesiuni încheiate între guvernul otoman și companii britanice, încep mai multe lucrări de sistematizări, infrastructură și chiar clădiri la care se folosește intens și piatră din componența zidului prăbușit, activități care sunt însușite și de alți constructori în anii următori.

Astfel, în zona Marii Porți a Cetății Tomis, se construiește, folosind și piatră antică, un lăcaș de cult musulman, Ortha Geamia, cel mai probabil imediat după intrarea Dobrogei sub administrație românească.

Primele intervenții ştiințifice arheologice s-au produs în perioada interbelică când, ca urmare a stării de degradare a Geamiei, aceasta a fost demolată, iar arheologul Scarlat Lambrino, efectuând cercetări pe amplasamentul fostei geamii si a terenului învecinat de pe actuala str M. Kogălniceanu, a identificat turnul dinspre vest al Marii Porți, în timp ce în zona turnului dinspre est, la str Mircea Cel Bătrân, erau construite case.

Ulterior, Lambrino reușește să declare parcela Monument Istoric, iar statul o expropriază în urma unor procese până la stabilirea sumei de despăgubire. Încă o dovadă că istoria se repetă.

În perioada comunistă sunt demolate și casele de pe strada Mircea Cel Bătrân, iar în cadrul procesului de ridicare de anasmbluri de blocuri descoperirea și a turnului de est face ca planurile existente să se modifice, astfel încât blocul MK2 vecin urma să fie prevăzut cu balcoane și pe latura cu monumentul istoric care urma să fie pus în valoare în integralitatea sa.

În anii ’90 se derulează cercetări arheologice, în diverse etape, dar după anii 2000 intrați într-o nefastă perioadă istorică, zona are de suferit de pe urma nepăsării instituționale coroborată cu retrocedările în imediata proximitate a monumentului luat în și în evidenţă la Ministerul Culturii ca aflat în stare de precolaps.

În prezent, la 2 metri de Poarta Mare a Cetaţii Tomis este prevăzut a se construi un bloc de locuinţe ca urmare a faptului că parcela de teren a devenit proprietate privată, fără ca autorităţile să ţină cont că întreaga zonă este practic sit arheologic iar acest monument istoric este protejat de Legea 422/2001, fiind instituită o zonă de protecţie delimitată de o rază de 100 de metri.

Mai mult, toată zona peninsulei, se constituie în nucleul istoric al orașului și este declarată zonă de rezervație arheologică și de interes național; are o suprafaţă de circa 90 ha (inclusiv portul de agrement) reprezentând 1% din total intravilanului – şi o populaţie de aproximativ 8000 locuitori. (Legea nr 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național, secțiunea a III-a zone protejate, cap II Unități administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional, la litera h) – Oraşe antice, poziţia 3) Oraşul Antic Tomis.)

Se legiferează astfel expres că „nu se pot face construcţii, plantaţii şi alte lucrări care ar pune în pericol, ar polua, ar diminua vizibilitatea, ar pune în pericol eventualele vestigii arheologice subterane aflate sub sau în imediata vecinătate a monumentului istoric”.

În condiţiile în care ne regăsim în cadrul zonei istorice a oraşului antic Tomis, apare ca fiind necesară păstrarea ei ca atare, concomitent cu punerea sa în valoare, deziderat care necesită asigurarea de spaţiu liber, aerisit şi nu construcţia de blocuri în imediata vecinătate. De altfel, în perioada interbelică, zona era completată în mod armonios, spre strada Mihail Kogălniceanu, de Piaţeta Concordia care avea o fântână în mijloc.

În ciuda faptului că vestigiul este notat in lista monumentelor istorice CT-I-m-A-02553.08 (zidul defensiv de incintă al cetății Tomis – parte componentă), autoritățile locale au procedat la retrocedări fără a ține măcar seama de precedentul din perioada interbelică, iar Ministerul Culturii dă aviz favorabil pentru ridicarea unei construcții de locuințe la 2 metri de locație peste un teren pe care se afla aproximativ șanțul de apărare din sistemul de fortificare al cetății și parte a podețului de continuare a drumului roman de acces în cetate.

Profitând de faptul că monumentul se află într-o stare deplorabilă de degradare continuă, îngropat în gunoaie în plin centru istoric al orașului, cu vegetație crescută în exces, dezvoltatorul propune “teoretic” punerea în valoarea ruinelor dar se ridică numeraose semne de întrebare privind necesitatea, oportunitatea ori fie și doar legătura intrinseca a unor cladiri de locuințe cu importanța vestigiului în discuție. Astfel enumeram rapid trei aspecte esentiale:
- distanța limită față de monument;
- normele legale de construcție pe relația cu blocul MK2 cu ferestrele îndreptate spre sit;
- lipsa unei coerențe de proiect locuințe – sit istoric.

Considerăm că întreaga zonă, poate face subiectul unui concurs internațional de arhitectură și peisagistică privind amenajarea întregului spațiu dintre străzile Mircea, Kogâlniceanu, Dragoș Vodă și bloc MK2 ulerior acestea putând fi supuse dezbaterii publice după o informare corectă și eficientă a tutror celor interesați.

Cu investiții ce pot fi realizate din diverse fonduri europene sau alte granturi dedicate prezervărilor patrimoniale, Poarta Mare a Cetății Tomis, ar putea fi ridicată 2 metri, consolidată, restaurată și ar deveni un important punct de atracție arheologică pentru oraș. Ar putea fi și mai mult decât atât în cadrul unui spațiu aerisit și plin de verdeață în care turnul dinspre mare să se transforme chiar în punct de belvedere. Poterna – ieșirea secretă – destul de rar întâlnită la astfel de vestigii, pusă în valoare cum se cuvine, ar fi doar ea în sine o atracție pentru turiști sau pentru copiii Constanței.

În acest moment, Primăria este, teoretic, încă în consultare publică privind acest subiect, iar noi vom transmite în mod oficial poziția noastră către factorii de decizie alături de o cerere de explicații către Ministerul Culturii pentru avizul favorabil PUD și vă invitîm pe toți să nu stați pe margine în lupta pentru salvarea unei istorii fabuloase și a unui patrimoniu inestimabili pentru noi și cei care vor urma.

Contact

Email
Formular

Identitate

Constantiana este un brand al asociației non-profit Verde Urban.


© Copyright 2020 Asociația Verde Urban - Toate drepturile rezervate